lunedì 25 febbraio 2013

SALMU 69

 
1A lu maistru di lu coru, supra a shoshannim, di David. 2 Sarvami, o Signuri, l’acqua mi junci a lu cannarozzu. 3 Affunnu ‘nto fangu e nun haiu appoggiu, haiu carutu na acqui funnuti e l’unna mi cummogghia. 4 Sugnu stancu di ittari vuci, a me’ vucca è sicca, l’occhi cunsunti na lu aspittari lu miu D-u. 5 Chiù assai di mei capiddi sunu chiddi ca mi odianu senza rragiuni; sunu putenti chiddi ca mi stannu a sbrigugnari: tuttu chiddu ca nun haiu arrubbatu, iù lu avissi a renniri? 6 D-u, tu mi canusci, sai quantu sugnu stolitu e li mei piccati non ti sunu ammucciati. 7 Cu spira ni tia, pi curpa mia nun sia cunfunnutu, Signuri, D-u di li eserciti, pi mia nun s’hâ affruntari cu ti cerca, D-u di Israeli. 8 Pi tia iù supportu l’insultu e la virgogna mi cummogghia a facci; 9 sugnu nu stranieru pi li mei frati, nu furasteri pi li figghi di me’ matri. 10 Puiché mi arrusica lu zelu pi la to’ casa, supra di mia s’arrizzolunu li oltraggi di cu t’affenni. 11 M’haiu estenuatu ‘nto dijunu è pi mia è stata na infamia. 12 Pi vistitu m’aiu misu nu saccu e haiu addivintatu nu pupazzu; 13 sparravunu di mia chiddi ca erunu assitati davanti â porta, li ‘mbriachi mi sfuttevunu. 14 Ma iù isu a tia la me’ priera, Signuri, na lu tempu di la to’ misiricordia; pi la grannizza di lu to’ amuri, rispunnimi, pi la fidizia ‘nta la to’ sarvizza, o Signuri 15 Sarvami da lu fangu, fa’ ca iù nun possa affunnari, veni a libberarimi da li mei nimici e da li acqui funnuti. 16 Nun mi fari cummigghiari da li unni e vurricari da la vucca di lu abbissu. 17 Rispunnimi, Signuri, la to’ grazia è miraculusa, cu la to’ tinirizza vota la to’ facci a mia. 18 Nun ti ammucciari a lu to’ servu, sugnu in periculu, prestu rispunnimi. 19 Stammi accantu, nun mi lassari, dammi rrizzettu, sarvami da li nimici. 20 Tu canusci li mei piccati; davanti a tia sunu tutti li mei nimici. 21 La iastima ha ruttu lu me’ cori e nun haiu chiù abbentu. Haiu aspitattu la cumpassioni ma invanu, cunsulaturi nunn’haiu truvatu. 22 M’hannu civatu cu lu vilenu e quannu avevu siti m’hannu datu a biviri l’acitu. 23 La loru tavula sia pi iddi nu lazzu, na isca li loru banchetti. 24 Fa’ appannari li loru occhi, falli addivintari orbi, rrumpici pi sempri li cianchi. 25 Sdivaca supra iddi lu to’ sdignu, li pozza arrustiri lu to’ focu. 26 Sia disulata la loru casa, e la tenna vacanti senza pirsuni; 27 pirchì vannu appressu a li vastasi, iunciunu duluri a chi tu hai firutu. 28 Ancucchia supra a iddi curpa supra curpa, pi nun aviri la to’ ggiustizzia. 29 Siano cancillati da lu libbru dei viventi e nun sianu scrivuti tra li giusti genti. 30 Iù sugnu affrittu e sburdutu, la to’ sarvizza, D-u, mi metti ô riparu. 31 Iù canterò la to’ lodi, ti esalterò cu azioni di grazie, 32 ca a lu Signuri piaciunu chiù assai di tori e di li ienchi cu corna e ugna. 33 Accussì l’omini umili si ponnu arricriari, e lu cori si rinfoca pi chiddi ca cercunu D-u, 34 pirchì lu Signuri ascuta li poviri e nun disprezza i soi ca sunu priggiuneri. 35 Iddu sia acclamatu da li celi e da la terra, da lu mari e da tuttu chiddu ca si movi. 36 Pirchì Sion verrà sarvata da D-u e a città di Giuda farà sgravari n’autra vota, ci abbitirannu e avrannu lu pussessu. 37 A stirpi di li soi servi ni sarà eredi, e cu ama lu so’ nomi ci farà u nidu.

Traduzione di Khaim Jehudà - Giovanni Ferdinando Giudice (di proprietà dell’autore)

Nessun commento:

Posta un commento